File de istorie
PALATUL GHICA DIN SATUL CACIULA TI

Palatul Ghica a fost construit pe mosia Pascani, care apartinea marelui ban Dumitrache Ghica (1718-1803), care a avut paisprezece copii, dintre care doi au ocupat scaunul domnesc: Grigore Dimitrie Ghica a fost primul domn pamântean al Tarii Românesti (1822-1828), iar fratele mai mic, Alexandru Dimitrie Ghica a fost primul domn regulamentar la Bucuresti (1834-1842).

   Numele localitat ii Caciula ti ar proveni de la numele unuia dintre proprietari: Alecu Ghica, zis Caciul a  Mare. Dupa moartea marelui ban Dumitrache Ghica, mosia Pascani a revenit fiului sau, Alexandru, care a hotarât sa-si cladeasca aici o resedinta pe malul drept al râului Cociovalistea, printre ramasitele Codrilor Vlasiei. Lucrarile au inceput in anul 1830 si s-au incheiat patru ani mai târziu, in anul 1834. Palatul a fost construit pe trei niveluri: demisol, parter si etaj, intr-un sobru stil romantic de factura neoclasica. In incinta parcului, domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica a construit, in anul 1832, o biserica. Palatul si biserica erau inconjurate de un frumos parc (16 ha) in care fusesera amplasate mai multe constructii: o casa de musafiri, o sera de flori, bazine de apa, grajduri etc. Parcul dadea spre râul Cociovalistea, care era acoperit de nuferi.
   Alexandru D. Ghica nu a fost casatorit. Prin testament a lasat palatul de la Caciulati Pulcheriei (Profira) Ghica, sora sa, ca satorit a cu generalul Nicolae Mavros  s i din 1830 cu colonelul Vladimir Moret de Blaremberg.
   Din aceasta a doua casatorie, Pulcheria a avut trei copii: Nicolae, Constantin si Alexandru, care au mostenit impreuna palatul de la Caciulati. Sotia lui Constantin, fost aghiotant al print ului Carol I, Maria Blaremberg (1840-1924), a cumparat si partile de mosie ale cumnatilor ei si a ramas unica proprietara a palatului si mosiei de 1531 ha.
   Dintre cei cinci copii ai Mariei si ai lui Constantin Moret de Blaremberg doar cele doua fiice, Maria (1865-1954), casatorita cu fruntasul conservator Nicolae Filipescu, si Irina (1864-1955), casatorita cu diplomatul Edgar Mavrocordat, au locuit mai mult timp la Caciulati. Printre amicii lui Nicolae Filipescu se numarau N. Iorga, I.G. Duca, Barbu Stefanescu Delavrancea. Dupa moartea Mariei Blaremberg (1924) palatul de la Caciulati a ramas proprietatea Irinei Mavrocordat.
   I n perioada interbelica  palatul a devenit un adeva rat muzeu inchinat domnitorului intemeitor al resedintei.
   In anii razboiului, palatul de la Caciulati a servit ca loc de refugiu pentru diplomatii din Legatia Frantei.
   Dupa 1944, comunistii au declansat teribilul razboi impotriva „clasei exploatatoare” confiscând averi si devastând conace, palate si castele, intemnitând pe fostii proprietari.
   La 7 aprilie 1945, la cererea Irinei Mavrocordat, Comisia Monumentelor Istorice a clasat ca monumente istorice palatul si parcul (16 ha) de la Caciulati si au fost consfintite prin Decretul Regal nr. 2023 din 26 iunie 1945.
   Cu ocazia aplicarii reformei agrare din 1945, localnicii au patruns in palat provocând stricaciuni si furând mobilier, iar autoritatile locale si-au manifestat intentia de a parcela parcul si de a transforma fosta resedinta domneasca in… baie publica.
   Instalarea de care si a bazei de tractare in parcul palatului, de catre Ministrul Agriculturii si Domeniilor, a provocat uriase pagube.
   La 1 octombrie 1946, pentru a salva palatul, Irina Mavrocordat a hota rât sa-l inchirieze Presedintiei Consiliului de Ministri pentru suma de 80 de milioane lei, in scopul de a face aici o casa pentru oaspetii straini. Presedintia se obliga sa faca palatului un minim de reparatie.
   Dupa abdicarea regelui si proclamarea Republicii Populare Române (30 decembrie 1947), in opinia autoritatilor comuniste locale, Irina Mavrocordat nu mai avea nici un drept asupra palatului si parcului, acestea fiind reachizitionate.
   La 7 februarie 1948, Departamentul de Cadre CFR a instalat in palat cca 330 muncitori. Protestele comisiei Monumentelor Istorice nu au produs nici un efect.
   La 24 octombrie 1948, o comisie cadastrala , condusa de directorul Camerei Agricole Ilfov, impreuna cu Primaria Caciulati au decis admiterea cererii Primariei ca palatul si parcul sa fie expropriate.
   In cladirile complexului au fost instalate sediile mai multor institutii locale: Judecatoria Mixta Comunala, organizatia locala a Partidului Muncitoresc Român, Societatea „Romlacta” si Cooperativa locala.
   Incepând din 1949 si pâna in 1951, palatul de la Caciulati a devenit sediul Securitatii locale.
   Dupa aceea a fost amenanjat de Academia Româna având destinatia de casa de creatie.
@ Profesor Stefan Ut oi

Palatul si, de fapt, intreg domeniul se afla acum intr-o avansata stare de degradare. In ultimii ani a fost lasat de izbeliste. Fara investi tii serioase nu se mai poate aduce la o stare normala de conservare. Primaria si Academia Româna au inceput sa poarte primele discutii in vederea reabilitarii acestui monument istoric. Nicolae Pantazi (foto), administratorul domeniului a facut o „radiografie” a situatiei existente: „Dupa ’90 s-au facut reparatii importante, insa fondurile au fost sistate i n ’96. Acum arata jalnic, vedeti si dumneavoastra. Acoperisul e ciur, când ploua ne inunda in interior, s-au stricat si peretii. Care ar fi solutia? Banii! Trebuie refacuta cladirea si reamenajata zona. Primaria si Academia Româna ar trebui sa ajunga la un consens si sa gaseasca solutii.”

******************************************************